Scurtă incursiune in perioada interbelică

  Guvernul Maniu încheiase, în 1929, un contract în valoare de 5 miliarde lei, cu Uzinele Skoda, în vederea achiziţionării de tunuri şi muniţia aferenta. În 1932, cu ocazia vizitei în România a regelui Alexandru al Jugoslaviei, aflăm că preţurile plătite de noi erau considerabil mai mari decât cele plătite de sârbi. S-a constituit o comisie care i-a chemat pe toţi cei implicaţi. Maniu a vorbit despre meritele sale în ceea ce priveşte înzestrarea armatei, dar nimic referitor la sumele plătite. A reieşit, cu această ocazie, că Maniu a primit din partea BNR, în 1922, 10 milioane lei, care în 1929 valorau 30 de milioane, pentru exploatarea unei mine de aur, pe care o avea el în Apuseni. Verificările au arătat că mina de aur a fost doar un pretext, pentru că de acolo scotea prea puţin aur, banii fiind folosiţi în scopuri cu totul personale. Întrebat ce este cu această sumă, Maniu a spus că de afacerile sale se ocupă Romulus Boilă, fără ca el să ştie ceva.

   Imediat după afacerea Skoda, Maniu a plătit Băncii Naţionale suma primită, printr-o plată unică (V.V. Tillea bănuieşte că suma plătită de Maniu provenea din comisioanele Skoda). Cel care a condus comisia de anchetă a fost chemat de Dinu Brătianu, care i-a spus că nu se poate ca Maniu să fie implicat într-o afacere de mită, deci episodul s-a stins. Deşi a scăpat onorabil, Maniu nu a uitat, iar după 23 august 1944 l-a dat afară din postul ocupat, pe şeful comisiei care îl anchetase în 1932.

  Nici Goga nu a fost mai breaz ca Maniu... Mare iubitor de viaţă uşoară şi fără vreo activitate anume, care să-i aducă bani, Goga trăia din banii cu care îl sponsorizau Ion Gigurtu şi Ionel Marinescu, dar şi din sume obţinute ilegal. În 1927, când a părăsit postul de ministru de interne, Goga a luat cu el cele 13 milioane lei, aflaţi în seif, ca fond secret. Scandalul izbucnit ulterior, a fost aplanat şi cu contribuţia patriarhului Miron Cristea, cu care Goga era prieten apropiat. La fel s-a întâmplat şi cu banii pe care nemţii i-au dat pentru propaganda partidului format prin fuziunea Goga-Cuza. Cele 5 milioane lei le-a luat Goga, ceea ce i-a stârnit o vie nemulţumire lui Gh. Cuza. Familia Goga locuia într-un castel, excepţional mobilat, cu mobilier scump, din Italia şi aveau în magazie, încă un rând de mobilă, la fel de scumpă, pentru situaţiile când doamna Goga dorea să schimbe atmosfera interiorului castelului, după cum mărturisea doamna Duca.

   Când Iorga se supăra pe liberali şi-i ataca în Cameră, I.G.Duca găsise metoda de a-l reduce la tăcere: îl măgulea (Iorga era extrem de vanitos) şi-i cumpăra lucrările, pe care, de altfel, nu i le cumpăra nimeni, dar le lăsa în continuare la Iorga. Când iar se supăra pe liberali, Duca se făcea că a uitat că i-a cumpărat cărţile şi le mai cumpăra o dată. Între 1923 şi 1928, Duca i-a cumpărat cărţile de trei ori. La fel a procedat şi Tătărăscu, în 1937, cărţile lui Iorga fiind depozitate în podul Ministerului de Finanţe.

   I.G.Ducă era un om profund onest şi sărac. Avea un apartament spartan mobilat, cu o masă din lemn geluită şi scaune la fel. Avea un singur rând de haine, uzate, pentru iarnă şi unul de vară. Aşa cum se ştie, el a fost asasinat în gara din Sinaia pentru că dizolvase Garda de Fier. De fapt, el nu prea ar fi vrut s-o dizolve, conştient fiind că popularitatea legionarilor putea provoca tulburări. Nu s-a gândit o secundă la el, deşi vărul lui, generalul Zizi Cantacuzino, unul dintre conducătorii Gărzii de Fier, îi scrisese, după dizolvare: "Dragă Jean, ţi-ai semnat condamnarea la moarte". Pentru că ezita în problema dizolvării, a mers la Titulescu să primească un sfat. Când a auzit, Titulescu a explodat spunând că trebuie dizolvată, pentru că el şi-a luat nişte angajamente faţă de Franţa şi Anglia. În caz contrar, el demisionează. Constrâns, Duca a semnat. În gara Sinaia, unul dintre atentatori a lansat o petardă, care i-a determinat pe cei care îi asigurau paza, s-o ia la fugă. Cel care a tras, a venit până în spatele lui, i-a pus pistolul la ceafă şi a tras.