"Calusul" intre ritual pagan si masluire

   Stim prea bine „Calusul” si calusarii sai, iar proletcultismul ceausist l-a ridicat in slavi pana la greata. Nici epoca neobolsevica post-comunista nu a scapat ocazia de a elogia „Calusul”, amintind vechimea sa pe care n-o cunoaste nimeni in mod real. Sa vedem ce stim si ce este masluit, in ceea ce azi auzim ca ar fi un dans popular romanesc. Atat la originile sale inca necunoscute, dar oricum pagane, cat si mai tarziu, in Evul Mediu, „Calusul” era un obicei popular, nu un dans neaparat sau nu unul care sa aiba niste miscari prestabilite.

   Era un obicei ale carui intelesuri ne scapa si avea loc intre Inaltare si Pogorarea Sfantului Duh, timp de 10 zile. Barbatii se grupau in formatii de cate 7, 9 sau 11 persoane, se imbracau in haine femeiesti, isi puneau cate o cununa de pelin si-si acopereau fata cu o naframa. In maini tineau sabii adevarate, nu bete ca azi, si-l taiau pe cel care avea curajul sa le descopere fata. Fiecare ceata avea un staret si un altul, care il intreba in taina pe staret ce joc vrea sa fie executat, cu sarituri foarte speciale, ce dadeau impresia ca acei calusari zboara prin vazduh. Nefiind un dans, ritualul permitea ca o ceata de calusari sa-si asume si puteri de vindecatori, ceva absolut normal in paganism. Calusarii il intindeau pe jos pe cel bolnav, dupa care fiecare dintre ei il calca in picioare, pe tot corpul, operatiunea fiind repetata timp de 3 zile. Dupa ce il calcau, ii spuneau la ureche diverse vorbe nascocite, in speranta ca acesta se va face bine, atestand astfel puterile de „vindecatori” ale calusarilor.

   Despre acest obicei popular devenit in perioada comunista – joc, ne vorbeste Dimitrie Cantemir, primul român (desi era pe jumatate tatar, dupa mama) cu doctorat din istoria noastra (doctorat luat chiar la Berlin, unde se afla si azi diploma sa de doctor). Ce a devenit „Calusul”? O piesa de teatru populist, care a eliminat tot ce putea sa fie religios, pagan sau nu, dar religios: cununa de pelin a fost inlocuita de palarie, sabia – de baston, naframa de pe fata a disparut etc., singurul element care mai aminteste de obiceiul cel vechi fiind fusta pe care calusarii o poarta. Apoi, pentru ca fara pavoazari proletcultiste, calusarii isi pierdeau importanta manipulatoare, ei au fost decorati cu... tricolorul romanesc, sub forme diverse, fie ca brau tricolor, fie ca diagonale, fie amandoua. Ceea ce vedem azi nu e decat un dans, ceva nascocit, atat ca miscari, cat si ca vestimentatie, cam cum e „sirtaki” pentru greci si nu numai pentru ei, dar fara legatura cu obiceiul pagan. 

   Ne place sa spunem ca am devenit crestini inca de pe vremea Sfantului Andrei (ceea ce e o inventie), dar tinem la ritualurile pagane, mai mult decat orice popor european, mai mult chiar si decat cele crestinate tarziu.