Adevărata origine a ţiganilor - preambul
Ideile, libere prin definiţie,
asociindu-se, au dat o rezultantă, poate bizară, dar reală. Plecând de la
dansul din buric de la un vernisaj „original” de pictură, mi-am amintit de tot
ceea ce înseamnă acest dans, în toată lumea arabo-musulmană. Nimeni nu ştie ce
înseamnă, dar ocupaţia turcească l-a impus în toată regiunea în care Stambulul
şi-a extins influenţa/dominaţia. Nu am stat să studiez originea acestui dans,
dar turcii l-au impus definitiv, atât levantinilor, cât şi berberilor.
Sigur,
puriştii vor spune că nu turcii l-au implementat şi poate au dreptate. Totuşi,
de unde vine acest dans şi care e numitorul sau comun cu ţiganii? În 1107 se
încheia a doua invazie „arabă” din Africa de Nord, extinsă până în Spania.
Această cucerire nu a fost, aşa cum poate s-ar gândi cineva, predominată
numeric de arabi, care au fost doar conducători. Imensa majoritate a fost
reprezentată de două confederaţii de triburi, Beni Hilal şi Beni Soliman.
În
esenţă, triburile în cauză erau de tâlhari şi jefuitori, indivizi care îl
exasperaseră pe califul de la Cairo şi pe egipteni. Ca să scape de ei şi de
tâlhăriile lor, califul i-a strâns pe şefii de trib (numiţi ulterior „bulibaşi”,
deşi termenul vine din turcă) şi le-a permis să jefuiască atât cât vor, dar
dincolo de graniţele Egiptului. Cum era vorba despre jaf cu autorizaţie şi de
câştiguri mari, „egiptienii”, cum au fost numiţi iniţial în edictele regilor
Spaniei, au invadat întreaga Africă de Nord, purtând cu ei şi dansul din buric
(probabil), dar şi muntele de metehne „egipţiene”.
Au
ocupat repede nordul Africii şi, purtaţi de interesele religioase ale
stăpânilor de la Bagdad, au ajuns în Spania, imediat după sau odată cu maurii
şi, apoi, arabii. Puţin după anul 1200, regele Castiliei dădea un edict
împotriva „egiptenilor” şi „gitanilor”, în încercarea de a le limita
infracţiunile. Nu voi relua chestiuni pe care le-am mai scris, ci voi pomeni
doar despre dansul din buric, cel care a contaminat civilizaţii deloc lipsite
de importanţă, cum sunt cele levantine, libiană şi berberă. Trecând uşor peste
ţigăneala de a oferi la un vernisaj de pictură - dans din buric, voi spune că
acesta a stat la baza unui dans ţigănesc ce a devenit naţional, în Spania şi
recunoscut ca valoare universală de către UNESCO - flamenco. Federico Garcia Lorca spunea: "Țigani sau egipteni este numele dat în Spania atât în trecut cât și în prezent celor care în limba engleză ii numim gypsies, deși sunt, de asemenea, cunoscuți ca "noi castilieni", "germanos" și "flamencos"; numele "flamenco", cu care se cunosc în prezent în diferite părți ale Spaniei...".
Muzica arabo-andaluză, acel "cante jondo", care stă la baza acestui impresionant dans (şi nu numai dans) merită a fi în Patrimoniul UNESCO, pentru că, spre deosebire de jocurile noastre populist-contrafacute, flamenco merită toată aprecierea destinata originalului. Dar, totuşi, nu trebuie să uităm că dansul din buric, ăla care deseori este greţos, este originea acestui minunat stil de muzică şi dans. Nefericirea e ca "buricul dansant" a infestat toate civilizaţiile importante devenite arabo-musulmane, civilizaţii care înseamnă ceva la nivel universal. După această introducere, să vorbim despre originea ţiganilor...
Nu în ultimul rând, „rom” este numele dat de
arabi, creştinilor din Africa de Nord, foşti supuşi ai Imperiului Roman de rit
bizantin. Chiar şi azi, „rom/ rum” înseamnă în arabă „creştin”, ceea ce nu li
se potriveşte ţiganilor, mulţi dintre ei creştinându-se foarte târziu, chiar şi
în sec. XIX şi începutul sec. XX. (Va urma)
Muzica arabo-andaluză, acel "cante jondo", care stă la baza acestui impresionant dans (şi nu numai dans) merită a fi în Patrimoniul UNESCO, pentru că, spre deosebire de jocurile noastre populist-contrafacute, flamenco merită toată aprecierea destinata originalului. Dar, totuşi, nu trebuie să uităm că dansul din buric, ăla care deseori este greţos, este originea acestui minunat stil de muzică şi dans. Nefericirea e ca "buricul dansant" a infestat toate civilizaţiile importante devenite arabo-musulmane, civilizaţii care înseamnă ceva la nivel universal. După această introducere, să vorbim despre originea ţiganilor...
Cred
că e momentul să amintesc şi exonimul impus la noi şi care tinde să le schimbe
ţiganilor identitatea naţională, acela de „romi”. Înainte de orice, UE a
stabilit că romi sunt „populaţiile migratoare” din Europa, deci nu neapărat
ţiganii. Apoi, celelalte popoare europene le spun (şi îşi spun şi ei) în
continuare gitanos, gypsies etc. Doar la noi a fost posibil ca ţigani cu
activitate de partid, să spună că numele de „ţigani” e ofensator. Pentru Paco
de Lucia, Carlos Montoya, Goran Bregovici etc., nu e deloc aşa. Originea lor nu
i-a împiedicat să devină mari muzicieni, care să puncteze istoria cu talentul
lor.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu