Odiseea Tezaurului României la Moscova (III)
„Revoluţia” bolşevică din Rusia a produs
foarte repede rezultate dintre cele mai funeste: doar între 1917 şi 1920, conform
datelor publicate de noua putere sovietică, au fost împuşcaţi sau omorâţi în
chinuri, 28 de episcopi şi arhiepiscopi, 1.215 preoţi, 6.575 profesori, 8.800
medici, 54.650 ofiţeri, 250.000 soldaţi, 10.500 ofiţeri de jandarmi şi poliţie,
48.500 agenţi de poliţie, 12.950 agricultori, 355.250 intelectuali diverşi,
192.350 muncitori şi 815.000 ţărani, totalizând 1.755.818 victime. Acestor „binefaceri”
ale socialismului li s-a adăugat şi al doilea transport al Tezaurului României,
din august 1917.
Consiliul
de Miniştri român, în urma propunerii lui N. Titulescu în calitate de ministru
de finanţe, hotărăşte (Jurnalul Oficial Nr. 275 bis din 18 iulie 1917)
strămutarea sediului şi a avutului Băncii Naţionale în Rusia. Hotărârea a fost
adusă la cunoştinţa guvernatorului prin scrisoarea Nr. 11.960 din 22 Iulie,
semnată de Titulescu şi de către economistul I. Angelescu. Încărcarea trenului
începută pe 23 iulie, s-a terminat pe 27 ale aceleiaşi luni şi a însemnat 24 de
vagoane, dintre care trei conţineau valorile Băncii Naţionale, care au fost
complet încărcate şi chiar în seara zilei de 27 iulie, trenul a luat drumul
Moscovei.
Cele
3 vagoane încărcate cu valorile Băncii Naţionale conţineau 78, 54 şi 56 casete,
în total 188 casete, a căror valoare declarată era de 1.594.836.721,09 lei. Din
totalul de 1.594.836.721,09 lei, aurul efectiv valora 574.523,57 lei, valoarea
arhivei era calculată la 500.000 lei, iar restul de 1.593.762.197,52 lei aur
reprezentând titluri, efecte, depozite şi alte valori. Dar baza transportului a
fost constituită de valorile Casei de Depuneri (CEC), în lei aur şi monedă de
hârtie, dar şi alte valori. La rândul ei, Casa de Depuneri a încărcat şi trimis
la Moscova, 1621 de casete cu valori excepţionale. Valoarea transportului? Cele
188 de casete ale Băncii Naţionale valorau 1.593.762.197,52 lei aur, iar
casetele Casei de Depuneri – 7,5 miliarde lei aur, totalizând peste 9,4
miliarde lei aur. Aceasta era valoarea declarată de partea româna, dar Casa de
Depuneri a trimis şi obiecte de tezaur, unice, imposibil de evaluat în fugă,
deci suma reală era cu mult mai mare decât ne putem gândi. Tot drumul Moscovei
l-au luat şi o parte din arhivele statului şi ale ministerelor, actele
orăşeneşti ale Braşovului, picturile lui Grigorescu şi alte tablouri rare din
pinacoteca Statului, din colecţii private şi din muzeul Kalinderu, toată
aurăria şi argintăria lucrată cu ciocanul şi bătută cu pietre preţioase, faima
mănăstirilor, acele panaghiare ale lui Ştefan cel Mare de la Mănăstirea Neamţ
şi evangheliile slavone ferecate în aur şi argint din sec. XV şi XVI, odoarele
brâncoveneşti de la Horezu şi cele Cantacuzine de la Mănăstirea dintr-un Lemn
etc. etc.
Nu
ştia Titulescu ce se petrece în Rusia, atunci când a propus ca şi cel de-al
doilea transport să plece tot la Moscova? Fireşte că ştia! Descărcarea celui
de-al doilea transport la Moscova, a început pe 3 august 1917 şi s-a încheiat
pe 26 ale aceleiaşi luni, la 10 zile după ce ţarul şi familia imperială
fuseseră deja asasinaţi. Despre arestarea lor din martie, ştia tot mapamondul,
ca şi despre abdicarea lui Nicolae al II-lea. La fel de cunoscut era că din
martie, monarhia rusă îşi încheiase misiunea definitiv, iar puterea fusese
preluată de către bolşevicii care semănau violenţă şi anarhie în toată Rusia.
Aşadar, Titulescu cel adulat în „epoca de aur” a ştiut perfect ce face atunci
când a trimis Tezaurul la Moscova.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu