Cine erau scitii?
Istoria noastra, cea pe care am invatat-o cu totii in scoala, incepe cu neoliticul, culturile Hamangia si Cucuteni, dupa care se trece direct la daci si romani, de parca intre cele doua epoci nu s-ar fi intamplat nimic sau, daca totusi s-a intamplat, nu se poate sti din cauza absentei dovezilor arheologice. Poate e adevarat ca nu sunt situri care sa ne arate ce a existat pe la noi inainte de daci, dar cu siguranta exista numerosi autori antici care relateaza diverse, referitoare la arealul geografic pe care azi il reprezinta Romania.
Hipocrate pomeneste destul de generos, despre sciti, cei care ocupau un teritoriu ce pornea de la Don si pana la Tisa („În Europa se afla un neam scitic, care locuieşte în jurul Lacului Meotic şi se deosebeşte de celelalte neamuri. Sunt aşa-numiţii sarmaţi”). Da, dar sarmatii, numiti uneori si sauoromati, din cauza camasilor de zale cu care se protejau in lupte, sunt... neam tracic, judecand dupa versiunea oficiala, dar si dupa anumiti autori latini si greci. Referirile sale la sciti ocupa un spatiu important, dar care nu a interesat istoria oficiala.
De la Herodot, aflam ca Darius a intreprins o expeditie de pedepsire a scitilor, pentru vina de a-i fi atacat pe mezi, supusii persilor, o alta dovada ca triburile scitilor ocupau un teritoriu vast. Descrierile lui Herodot, altfel nu foarte precise si corecte, arata ca expeditia persana s-a desfasurat pe teritoriul Romaniei, dar, de aceasta data corect, dupa cum reiese si din alte surse. Razboinicul Darius a fost nevoit sa-i caute pe sciti, dar ei erau de negasit. Cel mai probabil, scitii stateau ascunsi in locuintele traditionale – bordeiele, care, bine camuflate, au scapat vederii persanilor. Capetenia scitilor a trimis o solie care i-a inmanat lui Darius... un soarece, un peste, o pasare si o sageata. Un apropiat al lui Darius a interpretat mesajul asa: „Daca nu puteti intra pe sub pamant, ca soarecii, in apa ca pestii sau sa zburati ca pasarile, nu veti scapa de sagetile noastre”. Mai apoi, persanii s-au retras cu coada intre picioare, pentru ca si grecii, care le asigurau spatele, aveau de gand sa-i lase sa se descurce.
Mult dupa esecul lui Darius, un grec, Philostorgios, istorisea in jurul anului 400 d.Cr. că „în timpul acesta, Urfilas (Ulfilas), unul din sciţii de dincolo de Istru (pe care cei vechi îi numeau geţi, iar cei de acum îi numesc goţi), a trecut în teritoriul roman o mare mulţime de oameni, izgoniţi din lăcaşurile părinteşti din cauza credinţei lor”. Dupa el, Iordanes Gotul (dupa unii si chiar din scrierile lui, Getul) vorbea despre sciti si goti, spunand ca acestia din urma sunt... geti.
Istoria acceptata de politic, nu vorbeste despre sciti, pentru ca ei se intindeau si pe o generoasa suprafata ce mai tarziu a facut parte din Rusia si atunci e mai simplu sa ne referim la... daci. Teorii sunt destule... Unii considera ca tracii erau, de fapt, germanici, altii ca erau celti, iar ultimii – ca erau... doar traci, fara a se inrudi cu cineva, ceea ce e imposibil. Cu toate astea, cativa autori antici pomenesc despre tracii care ar fi venit in Europa, odata cu expeditia lui Darius, asezandu-se initial in sudul Moldovei de azi si imprejurimi. Realitatea inca ne scapa... Latinistii nici nu vor sa auda de sciti, dacopatii vad doar „daci” peste tot, iar cunostintele care ne-au parvenit pana acum, sunt eluctate cu gratie, pentru a nu dauna politicului.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu