Ebraica in culturile politeiste precrestine

Epitaf in ebraica, inainte de Cristos, Sousse (Tunisia)

Herodot (11,50): „Libienii au fost cei care ni l-au dezvăluit pe Poseidon. Nimeni inaintea lor nu i-a pronunțat numele și ei l-au onorat mereu ca pe un zeu”. "Libieni" era numele dat de greci si de romani in epocile primare, "popoarelor desertului": libienilor, cartaginezilor, garamantilor si numizilor (cu precadere numizilor kabyli). Avand  in vedere ca grecii au luat vinul de la "popoarele desertului", se poate presupune ca si Dyonisos era "berber".

Vorbind despre ocupatia franceza din Tunisia, cred ca fiecare s-a gandit ca independenta a insemnat eliberarea de ocupant. Asa este, in general, dar in particular e complet diferit. Independenta Tunisiei a insemnat si distrugerea unor uriase vestigii punice si roamane/bizantine, cum ar fi:sanctuarul punic de la Sousse, teatrul, circul, amfiteatrul roman din aceeasi localitate, dar si disparitia mormantului lui Sidi Kantaoui si a altor vestigii istorice de o exceptionala importanta. Noul regim aparut dupa independenta, a distrus complet vestigii scoase la lumina in ani, de catre francezi. Ceea ce nu au spus tunisienii, dar nici francezii, e ca scrierea cartagineza nu era unica in metropola mediteraneeana. Nu doar alfabetul libico-berber era uzitat in Cartagina, ci si cel... ebraic! De altfel, anterior crestinismului, iudeii au avut o influenta deosebita in Cartagina si in posesiunile ei, macar prin limba scrisa si prin numar de locuitori. La Sousse, evreii ocupau 20% din populatie si foloseau pentru inmormantari, catacombele (haouanet) si hypogeum-uri care existau mult inainte de crestinism. Da, adoptasera zeitatile locale (Baal Hammon, Tanit etc.), dar pastrasera limba, cea care a influentat tunisiana de azi.

Cei care au vizitat Tunisia, au remarcat frecventa ridicata a doua simboluri: ochiul si "mana Fatimei". Ambele sunt simboluri pastrate de berberi si preluate, mai tarziu, si de catre arabi. Alaturi si de alte simboluri berbere (bunaoara semiluna) pot fi intalnite si in simbolistica egipteana, incepand cu dinastia a XXII-a, berbera, intemeiata de Sheshonq I si care a durat din anul cca. 950 i.Cr. si pana aproximativ 720 i.Cr. Cum dupa moartea lui Solomon, Sheshonq a ocupat Ierusalimul, dar tot in timpul dinastiei lui a fost fondata si Cartagina, ne putem gandi de ce scrierea ebraica a ajuns si acolo, ea relatand despre zeitati egipto-feniciene.

Nu as putea sa-l contrazic pe marele si exceptionalul Gabriel Camps, initiatorul si parintele "Enciclopediei berbere" si departe de mine sa contest ceva din valoroasele articole ale lucrarii, dar trebuie sa constat ca inscriptiile ebraice din Catacombele din Sousse, fac referire la Baal (Soarele) si Tanit (Luna), ceea ce inseamna ca in Cartagina, pe langa alfabetul libico-berber, se folosea destul de mult si alfabetul ebraic (din moment ce francezii au descoperit simultan cinci epitafuri, fara ca ele sa fie singurele), in perioada anterioara crestinismului. Cum zeitatile pomenite sunt egipto-feniciene, e limpede ca in Cartagina, ca si mai tarziu, pe teritoriile ce au fost posesiuni cartagineze si apoi romane, au existat, daca nu doar evrei, macar populatii profund  influentate de ei, cultural vorbind. Inscriptiile respective ne lamuresc ca Hasdrubal era "ajutorul lui Baal", Bomilcar - "servitorul lui Melqart", Matonbal - "darul lui Baal", Hanibal - "cel iubit de Baal" etc. Toate astea sunt scrise intr-un raport al Societatii de Arheologie din Sousse, din 1906.