Transformarea Apostolului Pavel

Sf. Pavel - Rembrandt

   Acum doua milenii, lua nastere o noua religie, crestinismul, prin Invierea si Inaltarea la Cer a lui Isus Cristos. Adeptii credintei in Inviere s-au constituit intr-o comunitate din ce in ce mai mare, avandu-i in frunte pe Apostolii lui Isus. Dintre ei, Petru se detasa, ca fiind cel mai credincios ucenic al lui Cristos. Nu mult dupa Inaltare, un invatat evreu, Saul, mergea pe drumul Damascului. La un moment dat, lui Saul, care il condamnase la moarte pe primul martir al crestinatatii, Stefan, i s-a aratat Isus, in spirit, fireste. „Saul, Saul, de ce ma prigonesti?”, Isus facand aluzie la condamnarea lui Stefan. A fost momentul in care judecatorul Saul a devenit Pavel/Paul, Apostolul Neamurilor (adica Apostolul altor neamuri decat evreii). Credinta lui Pavel a fost atat de puternica, incat foarte repede el a devenit o autoritate in comunitatea de crestini. Faptul nu a ramas fara ecou... Crestinii nu se decideau ce sa faca: sa tina in continuare ritualurile iudaice sau sa se separe complet de ele? Ca urmare, a fost convocat primul conciliu al Bisericii crestine primare, la Roma, in 43 sau 45 d.Cr. La acest conciliu, patriarh al Bisericii a fost Iacob/Iacov, varul Domnului (sau, cum apare la noi, „ruda Domnului”, desi se stie ca era var primar al lui Isus). Pornind de la acest fapt incontestabil, ramane de neinteles de ce catolicii se reclama de la Sf. Petru si nu de la Iacob. La conciliu, cele doua tabere, iudaizantii si anti-iudaizantii s-au confruntat. Popularitatea lui Petru si elocinta deosebita a lui Pavel, ingemanate, au facut ca noua Biserica sa se separe complet de iudaism, anti-iudaizantii „castigand” partida ce a stat la fundamentarea in mod real a noii religii de sine-statatoare. De la acest moment, se desprind doua curente: unul crestin, foarte bine cunoscut, prin ortodoxie si catolicism si asa numitii „evrei crestini” sau „evrei mesianici”, care Il recunosc pe Isus ca Mesia, au templu si Sabat, dar respecta Scripturile si cred in Mantuire. Probabil de la evreii mesianici s-au inspirat Calvin si Luther, cand au fundamentat protestul lor, dand nastere bisericilor protestante; dar asta e o presupunere personala.