Etimologii si toponime

Porolissum

   O alta sursa ce ar trebui sa ne faca sa reconsideram istoria veche, este toponimia considerata daco-romana. Inainte de orice, as observa ca toponimia "geto-dacica" nu este deloc omogena. Istoricii au prezentat multe localitati cu nume de origini diferite, chiar foarte diferite. Astfel, avem grupa de localitati cu sufixul „dava” (Sucidava, Pelendava, Rusidava etc.), unde se apreciaza ca sufixul era geto-dacic. Da, dar Deva este un cuvant de origine sanscrita, asa cum o dovedeste B.P. Hasdeu, iar „dava”, spun istoricii, vine din „indo-europeanul” (ca nu le place sa spuna „persanul”) „dhe-u-a”, adica tot Deva. O localitate omonima se afla si azi in Algeria, nu departe de Annaba, sediul episcopatului Sfantului Augustin. 

  Ar trebui sa retinem si un alt detaliu, ca in perioada pe care o avem in discutie, vocalele erau relative, in lume fiind utilizat alfabetul consonantic. Desi stramosii nostri nu cunosteau scrierea, in sensul ca nu aveau vreo scriere anume, fie ea si straina, foloseau, totusi, normele existente in limba de origine, referitoare la relativitatea vocalelor, atunci cand se intampla sa utilizeze o scriere. 

   La rand vine o a doua categorie de toponime, cele cu sufixul „sara” (Germisara), dar si o a treia grupa toponimica, grupa localitatilor ce nu au nici o legatura semantica sau din punctul de vedere al constructiei toponimului: Genucla, Tapae, Malva, Zurobara, Napoca, Berzobis etc., toate pierdute(?). Nu in ultimul rand, trebuie sa amintesc localitatile ce si-au schimbat numele dupa ocupatia romana. Aici mai intervine ceva ce istoricii nostri au eludat: romanii, in acea vreme, nu botezau localitatile din teritoriile ocupate, ci doar le latinizau numele, de exemplu Porolissum, Sigindunum (actualul Belgrad, Serbia, "orasul siginilor"), dar si altele. Istoricii nu s-au deranjat sa ne spuna cum se numea Porolissum in perioada "geto-daca" si nici de ce din capitala a unei provincii (Dacia Porolissensis) a ajuns un sat, Moigrad, din comuna Mirsid, jud. Salaj. 

   Daca Deva se dovedeste a avea o toponimie de origine sanscrita, sa privim putin si peste granita, tocmai in Africa de Nord, regiune ce nu putea „suferi” influente dacice, dar exact zona de unde a venit legiunea auxiliara maura, cantonata la Micia (Veţel). Acolo a fost in antichitate, poate cea mai importanta metropola a Mediteranei – Cartagina. Orasul a fost construit pe niste coline, model urmat apoi si de Roma. Principala colina in jurul careia s-a format orasul se numea si se numeste inca... Bârsa, in berbera si in araba tunisiana – Brsa. Mergand  la etimologia cuvantului, pe care si noi il folosim pentru a denumi Tara Barsei si de la care se trage si „oita barsana”, ajungem la un cuvant de origine sanscrita/persana, care inseamna „loc intarit, fortificat”. Intr-adevar, Colina Barsa era usor de aparat, datorita inaltimii, iar Tara Barsei, la randul ei, putea fi mult mai usor aparata, datorita muntilor care o inconjoara, ca o fortificatie naturala. 

   Un alt toponim din zona berbera este Aradh, aproape identic cu Aradul nostru. In Africa de Nord, Aradh este nu o localitate, ci o regiune situata in sudul Tunisiei, care incepe la sud de Matmata si se intinde pana aproape de Douz. Asadar, o reconsiderare etimologica s-ar impune, atat in ceea ce priveste toponimia diverselor localitati, cat si referitor la cuvinte comune, cum ar fi, de exemplu, „fota”, cuvant aflat si in lexicul nostru, dar si in cel berber, ambele desemnand acelasi obiect vestimentar.