Romani, cnezate si vasalitate

   Chiar daca pare ca „povestea” incepe cu sfarsitul, nu e asa, iar asta se va vedea. Sa ne gandim la domnia lui Alexandru Basarab, cel care l-a nimicit in doua lupte, pe Carol Robert de Anjou, prima – in apropiere de Cetatea Poienari, cunoscuta candva drept „Cetatea lui Negru Voda”, iar a doua, care n-a fost o lupta decat de supravietuire, pentru deja invinsa armata maghiara, ca in rest a fost un masacru, insusi Carol Robert scapand travestit. Basarab ii trimisese, inainte de confruntarea de la Poienari, o scrisoare prin care il invita pe napolitan sa paraseasca Severinul, proaspat ocupat si sa-i plateasca lui, un tribut insemnat, legandu-se sa-l lase in pace pe regele Ungariei, daca respecta conditiile. Dupa lupta din Arges, Carol Robert a semnat tratatul si s-a angajat a plati ceea ce ii cerea invingatorul. Masacrul de la Posada i-a taiat complet cheful regelui maghiar, de a mai visa macar la posesiunile Basarabilor. 

   Dupa moartea acestuia, pe tronul de la Buda a venit fiul lui, Ladislau/ Ludovic. Alexandru Basarab a intrat in Transilvania, fara ca noul rege sa schiteze vreun gest; stia ce patise tatal... Cred ca ne putem imagina surpriza lui Ladislau, cand emisarii i-au adus vestea ca „fiorosul” Basarab il convoaca pentru... a-i fi vasal! Cum nu avea curajul de a refuza propunerea, regele Ungariei s-a prezentat la convocare, a semnat tratatul cu Basarab si, apoi, el s-a ales cu simbolul vasalitatii pe monede, iar Basarab – cu banii pe care „suzeranii” ii dadeau pentru a beneficia de cele dorite. Toata operatiunea a fost una economica, pentru Alexandru Basarab si una de orgoliu (altfel costisitor) pentru Ladislau. 

   Plecand de la aceasta lema, sa ne intoarcem in timp, in perioada romana, la cea de-a doua lema... Cronicarul lui Traian il elogia pe acesta (cum altfel?) spunand ca el i-a invins pe daci, dar nici el si nici alte surse nu au furnizat un loc anume unde s-au dat luptele in al doilea razboi daco-roman (pentru primul, lucrurile sunt chiar mai incurcate). Nici despre Decebal nu spune ceva si nici un alt nume nu-i da. Practic, acel razboi din care Traian a iesit invingator, putea foarte bine... sa nu fi existat!  Acelasi cronicar (Plinius cel Tanar - "Panegiricul" 12.1.2) recunoaste, dar si Dio Cassius si altii, ca imparatii romani se laudau ca au castigat un razboi pe care ei il pierdeau, de fapt... 

   Ca urmare, ocuparea unui teritoriu la nord de Dunare, putea sa fie urmarea unei tranzactii, prin care „dacii” ii lasau sa administreze un teritoriu anume, contra cost, fara ca posesorii sa isi piarda si proprietatea acelui teritoriu. Este ceea ce, mai tarziu, mult dupa retragerea aureliana, au fost in Muntenia si parte din Transilvania... cnezii. Ei administrau o mosie sau mai multe, dar fara ca proprietarul sa le cedeze altceva decat parte din uzufructul acelei/acelor mosii. Cnezii care deveneau nobili, nu mai administrau mosiile altora, ci pe cele pe care regele/voievodul le oferea lor cu aceasta ocazie, iar in acest caz, ei detineau tot, atat administrarea, cat si proprietatea mosiei/mosiilor.