Sciti sau daci, odrysi sau geti?

   Noi, ca popor, avem o serioasa problema identitara. In acest moment, in cultura romana se confrunta doua teorii referitoare la originile poporului roman: teoria latinista, promovata de Scoala Ardeleana si preluata apoi de populistii de toate nuantele si din toate timpurile si teoria dacopata, chiar mai debila decat prima, ca argumentatie, dar care incearca sa se impuna in constiinta populara. Ambele teorii se folosesc de scrierile lui Herodot, dar nimeni nu ii ia in seama toate spusele, ci extrag cu totii doar ce le serveste “fundamentarii” teoriei proprii. 

   Astfel, atat latinistii, cat si dacopatii ignora complet existenta intre Carpati si Dunare, a scitilor. Din scrierile lui Herodot, intelegem cat se poate de limpede, ca getii si scitii erau popoare diferite si care traiau in areale invecinate. Desi deseori confuz si neinformat (singur spune ca nu a vazut cu ochii lui, teritoriul de azi al Romaniei, ci i s-a povestit), grecul a descris precis campania lui Darius impotriva scitilor si astfel putem intelege clar, ca in Muntenia de azi, pe atunci traiau scitii. Pe cale de consecinta, getii nu puteau fi tot acolo... Aflam apoi, ca in sudul Dunarii era regatul odrysilor care, conform ui Tucidide, i-a cuprins si pe geti. Cand constatam ca Sitakles si  Kotyso erau odrysi (nu „daco-geti”, cum spun dacopatii), incepem sa nu mai fim siguri de nimic din istoria acelor timpuri. 

   Despre odrysi au scris si alti istorici antici, cum ar fi Xenofon („Anabasis”), Diodor din Sicilia („Biblioteca istorica”) și Polybius („Istorii”), dar si Ioan Aurel Pop („Istoria ilustrata a Romaniei). Ultimele urme ale regatului odrysilor s-au stins in 46 d.Cr., istoria lui de cinci secole fiind marcata de o stransa colaborare intre odrysi si sciti, un rege odrys casatorindu-si baiatul, cu fata unui rege scit, printre altele. Bun! Dar ramane intrebarea, deloc de ignorat: cine au fost scitii, care par a fi stramosii nostri (ei sau si ei), ce au facut in istorie, care le erau obiceiurile, traditiile, faptele etc.? Am reusit, prin promovarea unor teorii infantile, sa ne „stergem” din istorie, tocmai stramosii!

   Mult mai tarziu, un iber pe nume Traian a devenit împarat la Roma. Cum era moda timpului, imparatii romani aveau tot felul de "distractii", unele trecute sub numele de razboaie. Istoricii moderni de la noi au "valsat" cu gratie in lumea povestilor cu caracter istoric, dar si-au si bazat "studiile" pe... mai nimic, speculand, de cele mai multe ori. De-a lungul timpului, "razboaiele daco-romane" s-au pastrat ca numar, dar in continut s-au schimbat continuu. "Stim" ca razboaiele au avut loc in 101-102 si in 105-106, dar nimeni nu explica de ce mai toate razboaiele antice s-au purtat intr-un an anume, doar cele "dacice" in peste un an, de fiecare data. Spuneam ca Tapae, localitate inca incerta ca localizare, "plimbata" de istorici din sudul Dobrogei pana in Banat, pare a fi fost scena finala a primului razboi daco-roman. Da, doar ca nu al celui din 101-102, ci a altuia, anterior si care l-a avut ca protagonist pe Domitian, nu pe Traian si care ar fi avut batalia finala, deasemenea la Tapae. In anul 101-102 a avut loc... cea de-a doua batalie de la Tapae, terminata indecis, cu un armistitiu, posibil cerut de Traian, deoarece nici capturarea si uciderea ulterioara a generalului Longinus, un apropiat al lui Traian, de catre daci, nu l-a determinat pe Traian sa mai atace Dacia, decat in anul 105. Atunci se poate vorbi de o batalie finala in primul razboi al lui Traian? Dar al doilea razboi, el pe unde a fost? Istoricii habar nu au, dar il citeaza pe Dio Cassius, care oricum s-a nascut 50 de ani dupa "razboiul" final, deci nu avea cum sa stie, decat dupa ureche si ale carui carti esentiale pentru noi, nu s-au pastrat. Tot ceea ce ei citeaza, sunt doar compilatii, mai mult sau mai putin fericite, dar mereu incomplete si, uneori, chiar incorecte si documentate dupa moda timpului, din auzite. 

   Un alt "document", fantezist, spun eu, este... Columna lui Traian. Acolo intalnim atat "steagul" cu cap de lup ce contrazice traditia populara, care a pastrat in sens negativ motivul lupului, dar si caciuli in aceeasi forma cu boneta frigiana, care, de asemenea, nu s-au mai pastrat, desi poporul roman e foarte traditionalist. De ce? Dar ele au existat, asa cum sunt reprezentate pe Columna? Nu putem sa stim. „Columna lui Traian” ramane o opera de arta, executata de catre niste artisti ai timpului, dupa indicatii cu sursa necunoscuta, dar e limpede ca toti cei care au contribuit la ridicarea ei, nu fusesera martori oculari, ci au executat-o dupa povestiri diverse, laudative la adresa lui Traian, dar nu neaparat legate de realitate. 

   Dar Decebal a existat? Dar dacii, pe unde erau ei in antichitate? Despre sciti nici nu se pomeneste, chiar daca stramosii nostri care au dat numele Muntilor Carpati, carpii, faceau parte din marele popor scitic, asa cum reiese din documentele anilor 259-260 d.Cr. Pe de alta parte, alte surse, dar si campania imparatului roman Filip Arabul intreprinsa impotriva triburilor germanice, ii mentioneaza pe carpi ca fiind germani. Daca ii intalnim pe carpi in sudul Moldovei de azi, in nordul ei erau costobocii, amintiti ca fiind jumatate traci, jumatate germani si vecini cu triburile vandalilor, adica tot germani. Trecand prin istorie, numele de „Moldova” este de origine... germanica, unde „moldau” inseamna „vale”. Vorba lui Socrate: "Singurul lucru pe care il stiu, e ca nu stiu nimic", idee care poate fi aplicata usor si istoriei noastre, cea atat de manipulata.