Odiseea Tezaurului României la Moscova (II)
Fireşte că în România era cunoscută
situaţia extrem de gravă de la Moscova anului 1917, doar că nimeni nu a mai
făcut nimic pentru a împiedica pierderea definitivă a unor valori inestimabile,
cum a fost Tezaurul României. Oare „născătorul” Ligii Naţiunilor era manipulat
de Moscova? Sau de Germania, cea care a făcut posibilă „revoluţia” socialistă
din octombrie, care a avut loc în noiembrie? Cert e ca agenţii germani au
acţionat în aşa fel încât greva generală de la 11 martie 1917 să fie posibilă
(unii spun, ca de exemplu Gr. Romascanu, că ei au manipulat proviziile de grâu,
special pentru ca anumite centre importante din Rusia să nu aibă pâine). În 13
martie, pe Nevski, soldaţii au fraternizat cu protestatarii, dar o parte a
armatei a deschis focul, dând astfel semnalul haosului generalizat. Însăşi
Garda Imperială a trecut „de partea poporului”.
Deja
în 14 martie „revoluţionarii” puseseră stăpânire pe oraş, nu fără a incendia şi
a jefui. Imediat, „revoluţionarii” au acaparat Duma, cerându-le deputaţilor să se
alăture mulţimii. Constrânşi de evenimente, deputaţii s-au raliat mişcării.
Printre ei, socialistul Kerenski, absolut nesemnificativ până atunci, ajunge
şef de guvern, ba chiar prim-ministrul a trei guverne, în doar un an.
La
17 martie, Comitetul Central al Lucrătorilor şi Soldaţilor din Sankt Petersburg
lansează un apel adresat întregii lumi, prin care cerea încheierea urgentă a
păcii, fără despăgubiri. Bolşevicii luaseră puterea şi dictau, acolo unde
înainte stăpânise ţarul Nicolae al II-lea. În 15 martie 1917, ţarul Nicolae
abdica, în favoarea fratelui său, Marele Duce Mihail, care declina
responsabilitatea a doua zi, dorind ca „toţi cetăţenii Rusiei să se supună
guvernului provizoriu până în momentul cel mai apropiat posibil, când, pe baza
votului universal, direct, egal şi secret, Adunarea constituantă va exprima
voinţa poporului în privinţa formei de guvernământ”.
La
20 martie 1917 se ia decizia arestării familiei imperiale, hotărâre adusă la
cunoştinţa lui Nicolae în 21 martie. Acesta, „om bun, dar sărac cu duhul”
(Maurice Paleologul) acceptă decizia Dumei şi astfel familia imperială ajunge
în arest la Tarskoe Selo, unde rămâne până la 14 august, dată la care ţarul şi familia
sa pleacă la Tobosk şi unde se consuma ultimul episod din viaţa celor care au
condus Rusia, în noaptea de 16/17 august 1918, când întreaga familie este
executată, trupurile fiind dizolvate cu acid sulfuric, iar apoi îngropate
anonim, ca urmare a deciziei lui Lenin, Troţki, Zinoviev, Derjinski şi
compania. Să spunem că Lenin, exilat de guvernul ţarist, s-a întors din Elveţia
pe data de 17 aprilie 1917 şi că el era un germanofil convins. Deşi iniţial
Duma şi-a păstrat poziţia faţă de război, întoarcerea lui Lenin, bine prelucrat
de nemţi, a determinat şi o schimbare a opticii faţă de război, dar şi o luptă
pentru preluarea puterii totale, cu suport german. Aşa a avut loc lovitura de
stat pe care ruşii o numesc „marea revoluţie socialistă din octombrie”, care a
însemnat o cumplită schimbare a tuturor sistemelor europene. Dar să vedem ce au
însemnat toate astea pentru Tezaurul României...
Tezaurul României constituie şi azi un
subiect manipulator, cum la fel de mincinos este prezentată şi personalitatea
lui N. Titulescu. Spuneam că Tezaurul a fost expediat la Moscova în două
transporturi. În ceea ce priveşte primul, Titulescu era doar secretar de stat
la Finanţe, dar pentru al doilea, el era deja ministru de finanţe. MauriciuBlank a oferit 3 soluţii, doar Tezaurul să nu ajungă la Moscova, unde atmosfera
era deosebit de încărcată: „Cunosc
Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo nesiguranţa terenului pe care se
calcă în acel vast imperiu. Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în
clipele actuale şi vom avea deziluzii amarnice. Mult mai indicat ar fi să
trimitem Tezaurul la Londra”. I s-a replicat lui Mauriciu Blank, ca „ruşii s-ar
simţi jigniţi prin faptul că preferăm puternică Anglie ţării lor. Şi apoi
călătoria tezaurului până la coasta Norvegiei şi de acolo cu vaporul spre
Londra ar costa ca prima de asigurare vreo zece milioane”. Replica nu l-a
descurajat. „Consider, spunea el, că într-o vreme când se prăpădesc miliarde
prin război, o primă de asigurare chiar de zece milioane pentru Tezaurul ţării
noastre, nu e exagerată. Dar mai este şi o altă cale. Ce ar fi dacă am încredinţa
Tezaurul nostru Băncilor din Cristiania ? Am lua eventual cu chirie la acele
bănci atâtea safeuri câte trebuie şi vom avea toată liniştea”. Obiecţia ca
Rusia s-ar simţi ofensată în cazul când România ar depozita tezaurul în altă
ţară, a fost din nou ridicată faţă de soluţia dată problemei de către bancherul
Mauriciu Blank, care nu s-a dat învins. „Bine, a continuat el, în acest caz am
putea recurge la următoarea combinaţie, care să scoata România din joc. Vom
spune guvernului rus că România încheie la Londra un împrumut important şi că
în acest scop ni se cere ca gaj Tezaurul. Vom interveni pe lângă guvernul
englez ca să confirme aceasta, înlesnindu-ne astfel asigurarea Tezaurului
nostru într-o ţară neutră. Dar, pentru Dumnezeu, nu-l trimiteţi în Rusia”.
Ultima propunere a avut aceeaşi soartă ca şi celelalte. Tezaurul nostru a fost
pus în siguranţă, acolo unde nesiguranţa era atotstăpânitoare. (Argus, 19
Martie 1922 ap. Aristide Blank, Economice, I, pag. 64 şi 151-2, Bucureşti
1932). La sfârşitul lunii decembrie 1916, prima parte a Tezaurului a plecat la
Moscova. El însuma 1738 de casete cu valori ale Băncii Naţionale, totalizând
314.580.456,84 lei aur şi 2 caste cu valori ale Case Regale, în valoare de
7.000.000 lei aur. În 16 februarie 1917 s-a semnat protocolul prin care Banca
Naţională a României preda, iar guvernul rus, prin reprezentanţii săi primeau
Tezaurul nostru, fiecare parte primind câte o cheie de la camera unde au fost
depozitate valorile. În 28 februarie, deja se constituia la Sankt Petersburg,
primul soviet, numit Consiliul Lucrătorilor, iniţial şi, puţin mai târziu –
Consiliul Lucrătorilor şi Soldaţilor, soviet care a pregătit cu minuţie, greva
generală din 11 martie 1917. (Va urma)
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu