Gladiatorii - sclavi sau angajati liberi?

   As aminti ceva despre gladiatori, nu fara legatura cu Dacia. In jurul anului 200 d.Cr este ridicat amfiteatrul de la El Jem, in Tunisia de azi. Perfect conservat, el a dat posibilitatea istoricilor sa stabileasca toate detaliile legate de el. Astfel, gladiatorii care se luptau in arena nu erau sclavi, ci angajati si nu se luptau intre ei, ci doar cu animalele salbatice cantonate in custile de la subsol, care pana azi au pastrat mirosul de salbaticiuni. Dar sclavi existau inca si ar fi putut fi folositi... Sau dintotdeauna gladiatorii au fost angajati si nu sclavi? Anumite surse amintesc ca insusi Commodus ar fi fost gladiator, din pasiune, chiar daca era fiu de imparat roman.

   Domitian a facut langa Roma o scoala de gladiatori, numita Iudus Dacicus, avand  la sud-vest Via Claudia si la nord-est „vicus capitis africae”. Dar de unde avea Domitian, dupa doar o batalie terminata indecis, destui gladiatori daci? Prin capturare si transformarea lor in gladiatori, e exclus. Cel mai probabil, tranzactionistul Domitian le-a dat posibilitatea dacilor sa castige bani, deci i-a invitat sa vina la Roma pentru asta, constructia scolii aratand ca erau destul de multi, incomparabil mai multi decat niste prizonieri de razboi si care veneau cu o anumita frecventa. Multi istorici au mers pe ideea ca gladiatorii trebuie sa fi fost prizonieri, teorie care azi nu mai sta in picioare.

Dio Cassius spune ca in 107, Traian a organizat in Dacia Romana, spectacole care au durat 123 de zile si in care au fost sacrificate cca. 11.000 de animale salbatice si la care au participat 10.000 de gladiatori, majoritatea de origine daca. Adica dacii erau gladiatori-sclavi si se luptau pentru a-i bucura pe... daci? Dintr-o anumita perspectiva, informatiile furnizate de Dio Cassius sunt cel putin exagerate, daca nu neadevarate, ceea ce arunca o lumina ce merita a fi cercetata, asupra informatiilor sale.

   Tot despre Traian vorbea si Plinius cel Tanar, in „Panegiricul” sau, ceea ce arunca o alta lumina asupra celor intamplate in vremea sa, atat in ceea ce priveste locul unde au avut loc luptele dintre daci si romani, cat si informatii referitoare la moravurile romane ale epocilor anterioare lui Traian. Astfel, Plinius lauda moderatia lui Traian: „Mare lucru este, mărite împărate, să rămâi pe malul acesta al Dunării (malul drept), deşi eşti sigur de triumf, dacă ai trece pe celălalt mal; mare lucru este să nu dai o luptă cu cei care n-o doresc. Unul [dintre aceste lucruri măreţe] se datoreşte atitudinii tale moderate, iar celălalt vitejiei tale. Căci atitudinea moderată te face pe tine să ocoleşti lupta, iar vitejia ta îi opreşte pe duşmanii tăi”. Plinius nu uita sa adauge ca „Acum primim ostatici şi nu îi cumpărăm şi nici nu mai încheiem un tratat cu pierderi uriaşe şi plătind sume imense, numai ca să părem învingători”. Din aceasta perspectiva, apare cel mai probabil ca gladiatorii lui Dio Cassius erau angajati, dar si asta, „pe malul acesta al Dunarii”, fara ca Plinius sa convinga ca Traian ar fi ocupat malul drept al Istrului, prin lupte, chiar daca o spune... Sa nu uitam ca e vorba totusi, despre un panegiric adresat imparatului, cu care era intr-o relatie apropiata.