Misterul Tezaurului de la Pietroasa
O
altă inscripţie mult discutată este cea de pe „colanul cu inscripţie” din
Tezaurul de la Pietroasele, unul dintre cele mai valoroase tezaure din Europa.
Originea lui este încă nelămurită; Odobescu îl atribuia ostrogoţilor, alţi
cercetători – vizigoţilor, iar alţii – romanilor. Inscripţia respectivă a fost
de la început considerată ca fiind germanică şi a căpătat traduceri mai mult
sau mai puţin fericite, nici una exacta, doar din perspectivă germanică.
Cercetările nucleare recente arată că tezaurul nu este deloc omogen ca
provenienţă, atât din punct de vedere al aurului, cât şi ca motive. Analiza
amănunţită a aurului arată ca acesta provine din trei zone diferite: sudul
munţilor Urali (până unde se întindeau scitii si sarmaţii), Anatolia şi Nubia
(Sudan). Presupunerea că Anatolia ar însemna neapărat Bizanţ mi se pare
hazardată, deoarece chiar şi analiza respectivă elaborează aceste concluzii
verificând concentraţiile de aur şi alte elemente chimice conţinute de piesele
tezaurului şi comparându-le cu sursele de aur din sec.IV d.Cr. De ce neapărat
sec.IV? Motivele folosite sunt germanice, spun unii. Neapărat? Pantera şi vasul
octogonal sunt elemente pe care le întâlnim şi la fenicieni/cartaginezi încă
din sec.III î.Cr., iar fenicienii, se ştie, au fost cei mai mari metalurgi ai
antichităţii, ei făcând trecerea de la epoca bronzului la cea a fierului şi
fiind şi primii care au extras şi prelucrat aurul şi argintul, ducând
metalurgia până la artă.
Dar
să nu considerăm neapărat că fenicienii sau cartaginezii sunt la originea
tezaurului, ci să luăm în calcul altceva... Agatârşii erau şi ei nişte
specialişti în ale metalurgiei şi aveau relaţii cu fenicienii. Analiza nucleară
este, desigur, precisă, dar ea nu datează piesele, ci doar le stabileşte
sursele plecând de la ideea că TREBUIE să fie fabricate în sec.IV, aşadar aurul
nu provine din Transilvania secolului respectiv. Dar dacă tezaurul e mai vechi,
tot aşa putem spune, că nu din munţii noştri provine aurul? Inscripţia de pe
colan a fost declarată ca fiind cu rune germanice (Odobescu). Fără intenţia de
a-l contrazice, caracterele folosite par să aparţină nu unui alfabet germanic
(Ulfilas abia ce-l facuse), ci unuia dintre alfabetele greceşti timpurii.
Anumite caractere, cum ar fi acel F întors, sunt comune alfabetului
libico-punic, aşadar aş putea să presupun că alfabetul folosit este unul din
perioada formării alfabetelor de bază, adică grec şi latin (de altfel,
alfabetul latin este unul ieşit din amestecul câtorva alfabete greceşti destul
de asemănătoare şi alfabetul libico-punic, se pare că în Sardinia).
Dacă vom
considera a priori că tezaurul datează din sec.IV, atunci este normal ca
traducerea să se facă ţinând cont de vocale, dar, dacă este mult mai vechi,
atunci va trebui reconsiderată drastic traducerea, ştiut fiind că toate
alfabetele iniţiale erau consonantice (chiar şi cel latin) sau, în cel mai bun
caz, cu maxim 3 vocale (cazul celui libico-punic). Pentru a ajunge la o
concluzie corectă, ar trebui reconsiderată pe ici, pe colo, prin punctele
esenţiale şi teoria originilor şi a migraţiei popoarelor. Vizigoţii (goţii de
vest) sunt neam germanic, spune teoria acceptată până acum. Da, dar numeroase
izvoare de la începutul erei creştine vorbesc despre Alaric (Ala Reiks), şeful
vizigot, fost ofiţer imperial roman care şi-a mobilizat poporul atacând şi
cucerind Roma, că era trac!
Gepizii, tot un popor germanic în teorie, erau
numiţi în cronicile Evului Mediu „getopides”... Numele geţilor apare încă din
sec.V i.Cr. şi în Africa, deşi la noi s-au aşezat începând cu sec. V-III î.Cr.
Herodot vorbeşte despre berberii aflaţi în zona centrală a Tunisiei de azi şi
până spre centrul Algeriei spunând că sunt „getuli”, nume preluat apoi şi de
către alte izvoare. Dar tot el îi numea pe unii din tracii din sudul Dobrogei
si al Dunarii – geţi. Geţii şi getulii au asemănări doar de nume? Oricum,
popoarele germanice sunt atestate de catre mai multi istorici antici, ca fiind
contemporani si vecini cu tracii, getii, dacii si scitii, triburile lor
cunoscand deplasari si reveniri dintr-un loc in altul, mult inainte de Cristos.
In plus, germanici migratori si, simultan, metalurgi este imposibil sa ne
imaginam. Doar daca nu ne gandim ca migrau cu furnalele dupa ei...
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu