Tăbliţele de la Tărtăria şi mitul modern

   

    Tăbliţele de la Tărtăria sunt acreditate de unii ca reprezentând cea mai veche scriere, dar o compară cu alfabetul consonantic de la Ugarit. Ei nu ştiu sau omit, că primul alfabet consonantic a rezultat din unirea „cuielor” din scrierea cuneiformă. Teoria scrierii apărute înaintea alfabetului este cel putin fantezistă.Văzând tăbliţele respective, cred că putem fi de acord că pe ele sunt reprezentate imagini ce amintesc mai curând de picturile rupestre; nimic nu vorbeşte de vreun alfabet, iar pentru a certifica o scriere cred că ar trebui să dăm desenelor o semnificaţie clară, ceva de tipul hieroglifelor egiptene, care au devenit scriere (ce-i drept, religioasă), doar dupa ce a fost descifrată.

   Alfabetul latin consonantic s-a născut în Sardinia, ca rezultat al combinării alfabetului libico-berber, cu alfabetele greceşti din acel secol V î.Cr. Păi caractere latine, „D”, „N” şi încă o literă, posibil grecească, le întâlnim şi pe „tăbliţe”, deşi ele se pretinde că au, pe rând, 7500 de ani, 7300 – după alţii şi „doar” mii, după cei care înţeleg ce enormităţi susţin. Luând pe rând argumentele, să spunem că „tăbliţele” sunt nişte amulete, ele având şi dimensiunile potrivite pentru asta, dar şi câte o gaură ce indica prezenţa unei sfori, cu care amuleta se lega la gât sau mână. Apoi, prezenţa crucii pe una dintre amulete, arată că ăia 7500 de ani, nu sunt mai mult de 1500, ştiut fiind că simbolul crucii a intrat în Biserica creştină după sec. VI.

   Îmi pare lipsit de sens să mai spun că nici un artizan sau „scriitor” nu ar fi putut figura litere latine, cu 5 milenii înainte de apariţia lor. Nu în ultimul rând, datarea „tăbliţelor” s-a făcut cu carbon radioactiv, devenit celebru pentru imprecizia lui la peste 1000 de ani, aşadar toată povestea scârţaie pe toate părţile. În materie de alfabet, specialiştii au stabilit fără echivoc: nu exista vreo scriere, decât după ce ea a fost descifrată. Hieroglifele egiptene au devenit scriere (liturgică) doar după ce Champollion le-a descifrat şi la fel s-a întâmplat şi cu scrierile laice egiptene, cea demotică şi cea hieratică. Savanţi recunoscuţi internaţional, au stabilit evoluţia alfabetului consonantic, de la cuneiforme şi până la forma lui cea mai elaborată – alfabetul latin actual. Peste această realitate de necontestat, vin dacopaţii cu trei amulete inscripţionate cu semne nedescifrate, nu le pot stabili cu precizie vechimea, dar anunţă sentenţios: „e cel mai vechi... alfabet de pe Pământ”. Da, pentru soldaţii în termen şi pentru servitoare...

   Personal, mă văd nevoit să-l cred pe Herodot care spunea că tracii nu au o scriere proprie şi că, în general detestau scrisul, alţi autori afirmând chiar că scrisul le era interzis. Celebra solie, despre care am mai vorbit, a sciţilor către Darius, n-a purtat vreo scrisoare, ci un plug, o săgeată, o pasăre şi un şoarece, vrând să comunice astfel atacatorului că dacă nu se va face pasăre, să zboare în înaltul cerului sau şoarece care să intre sub pământ, nu va scăpa de săgeţile sciţilor care-i vor şi îngropa în pământul strămoşesc. Paradoxal, istoriografia noastră a trecut lejer peste existenţa sciţilor, ignorand-o şi atribuind faptele lor... dacilor, ceea ce e de neiertat.

   Tracii, oficial vorbind, au venit pe aici in sec. V-III î.Cr., unii afirmând ca i-au urmat pe perşii lui Darius. Nu avem date să confirmam, dar nici să infirmăm teoria, dar putem reţine o idee, conform lui Strabon: „trachoniţii” („Trachonites” la Strabon), erau tâlhari sau fii de tâlhari, ori haiduci şi putea fi un supranume dat populatiilor ce veneau din Siria actuală. O problemă apare atunci când majoritatea surselor antice, îi plasează pe traci... la sud de Dunare, nu şi la nordul ei. Chiar Herodot, povestind despre campania lui Darius împotriva sciţilor, confirma existenţa tracilor în Balcani: " Înainte de-a ajunge la Istru, (Darius) birui mai întâi pe geţi, care se cred nemuritori. Căci tracii, locuitorii din Salmydessos şi cei care ocupă ţinutul aşezat mai sus de oraşele Apolonia şi Mesembria, pe nume scirmiazi şi nipseeni, s-au predat lui Darius fără luptă. Geţii, însă, fiindcă s-au purtat nechibzuit, au fost îndată înrobiţi, măcar ea ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci".