Adevărul despre Vlad Ţepeş

   Românii şi-au făcut din Vlad Ţepeş un adevărat simbol al dreptăţii şi al corectitudinii, dar asta doar din cauza folclorului şi a unei istorii folclorice şi ea. Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul şi nepot al lui Mircea cel Mare (nu am înţeles de ce i se mai spune „cel Bătrân”, că nu aşa l-a consemnat istoria noastră), a fost un personaj interesant. Ajuns în scaunul de domnie cu acordul turcilor, aşa cum era moda timpului, Vlad a luat de la vărul lui, Ştefan cel Mare, obiceiuri sângeroase. Istoria i-a spus „Ţepeş”, dar ţeapa rămâne „patentul” vărului Ştefan, cel „mic de stat şi repede vărsătoriu de sânge omenesc”. Vlad a încercat să-şi dobândească independenţa faţă de Poartă, urmând acelaşi exemplu ilustru, dar nu a fost destul de puternic. După câteva bătălii indecise cu turcii, Vlad a preferat să semneze un acord cu sultanul, ca să rămână domnitor.

   Ulterior, Vlad se pare că a şi colaborat cu turcii, ajutându-i sau chiar punându-le în braţe cetăţi, cum ar fi cea a Caransebeşului sau cea a Severinului, în care erau cantonaţi cavalerii teutoni, măcelăriţi de turci, cu această ocazie. Având în vedere că din această cauză, Vlad a fost exclus din Ordinul Dragonului, teoria capătă greutate. Posibilitatea ca apartenenţa sa şi a tatălui său, la Ordinul Dragonului să fi generat porecla, mi se pare inconsistentă, pentru că poporul, cel care a şi perpetuat numele, nu avea de unde să cunoască numele şi blazonul Ordinului. Simbolul Dragonului era suficient de stilizat, pentru că poporului să-i sugereze cu totul altceva.

   Din nefericire pentru Vlad, celălalt văr, regele Ungariei, Matei Corvin a aflat, aşa că l-a arestat de urgenţă, fără să ţină cont de intervenţia lui Ştefan cel Mare. După câţiva ani de captivitate şi ca urmare a diligenţelor lui Ştefan pe lângă vărul Matei, Vlad a fost eliberat, a încercat să acceadă din nou la domnie (a treia), dar n-a avut suport şi a dispărut în istorie. Se spune (şi aici intervine folclorul) că a fost omorât de turci sau de către boieri, de incomod ce era, dar dovezi istorice în acest sens... nu avem. Există voci, nu neapărat autorizate, care vorbesc despre sfârşitul lui, undeva la Napoli, dar ele rămân nişte voci şi nimic mai mult, chiar daca argumentele lor par solide. Adevărul despre Ţepeş s-ar putea să nu ne mai placă la fel de mult ca legenda, aşa că el e mai bine să stea în Arhivele Vaticanului şi să nu ne tulbure visarea.