Adevărul despre Ziua Independenţei
Pe 9 mai sărbătorim Ziua Independenţei,
fără să ştim că pe 9 mai 1877... nu a fost nimic legat de independenţă. În
noaptea de 9 spre 10 mai 1877, Parlamentul României lua act de declaraţia de
război adresată Înaltei Porţi de către guvern, ca urmare a deciziei
Parlamentului, care adoptase Declaraţia de Independenţă, la 29 aprilie 1877.
Că
este aşa, ne spune jurnalistul Mihai Eminescu, cel care relata în „Timpul”
despre schimbul de „mesaje”, interpelări în Parlament, urmate de răspunsul
ministrului de externe, totul culminând cu această declaraţie de luare la
cunoştinţă a stării de război intervenite intre România şi Înaltă Poarta:
„Întâmplările petrecute în parlamentul român în noaptea de ieri, 9 spre 10 mai,
nu ni sunt încă aşa de cunoscute ca să putem judeca de pe acum grava lor
însemnătate. După depeşele sosite din Bucureşti se vede ca d. Fleva va fi
dezvoltat printr-un discurs o interpelaţie a sa, că d. ministru de esterne a
răspuns printr-un alt discurs şi că Adunarea deputaţilor a votat apoi următoarea
moţiune: „Camera, mulţumită de esplicaţia guvernului asupra urmărilor ce a dat
votului de la 29 april, ia act: că războiul între România şi Turcia e declarat,
că ruperea relaţiunilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României a
primit consacrarea lor oficială”...
Fireşte
că o lectură superficială ar putea da naştere ideii că Parlamentul a luat
decizia Independenţei pe 9 spre 10 mai, dar lucrurile nu stau deloc aşa... O
spune chiar Nicolae Fleva, amintind dată când s-a votat Declaraţia de Independentă.
Fireşte, declaraţia de război nu putea fi adoptată de Parlament, ci era
exclusiv sarcina guvernului, Parlamentul doar luând act de ea. Mai mult decât
atât, chiar dacă votul nu s-ar fi dat pe 29 aprilie, Declaraţia de Independenţă
nu primea putere juridică decât prin ratificarea ei, în ziua de 10 mai, de
către Carol I. Mai mult decât atât, regele a hotărât ca Ziua Independenţei
României să devină şi zi a Casei Regale, nu invers. Toată mascarada cu 9 mai, a
fost o minciună ordinară a comuniştilor, vechi şi noi, care au schimbat data,
pentru a le face pe plac ruşilor şi pentru că românii să sărbătorească împreună
cu sovieticii, chiar dacă nu vor, o zi lipsită de vreo importanţă pentru noi,
dar determinantă pentru ruşi. Chiar şi sfârşitul celui de-al doilea război
mondial a avut loc pe 7 spre 8 mai, feldmareşalul Jodl semnând la Reims
capitularea necondiţionată a Germaniei în faţa Aliaţilor, dar Stalin a vrut şi
o a doua semnare, la Berlin. După ce ruşii ocupaseră jumătate din Europa, ca
urmare a trădării de la Bucureşti, de la 23 august 1944, anglo-americanii nu au
avut puterea să comenteze şi au acceptat.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu